Edi Iordănescu e liber de contract de aproape un an și nu pare deloc grăbit să schimbe asta. Prezent în tribune la meciul FC Voluntari - UTA, scor 1-0, fostul selecționer al României a explicat de ce a refuzat mai multe oferte de când a plecat de la Legia Varșovia: „Dacă acceptam orice proiect, deja antrenam.”
Fraza rezumă exact filosofia lui din acest moment al carierei. Iordănescu nu caută orice bancă tehnică liberă, ci un proiect care să-i ofere două lucruri pe care spune că nu le-a avut peste tot: stabilitate și libertate în deciziile tehnice.
Lecția de la Legia Varșovia
Experiența poloneză explică multe din precauția actuală. Iordănescu a semnat cu Legia pe 12 iunie, pe un contract de doi ani, dar și-a dat demisia pe 31 octombrie, la doar cinci luni distanță, după eliminarea din Cupa Poloniei în fața celor de la Pogoń. Clubul a vorbit despre o despărțire „de comun acord”, însă antrenorul a recunoscut ulterior, într-un interviu, că n-a avut control real asupra lotului pe care l-a preluat, unul dintre motivele pentru care situația s-a deteriorat atât de repede.
Înainte de Legia, Iordănescu petrecuse doi ani și jumătate la cârma naționalei, din ianuarie 2022 până în iulie 2024, perioadă în care a dus România în optimile EURO 2024, eliminarea venind abia în fața Olandei, scor 0-3. A fost, până acum, cel mai vizibil punct al carierei sale, iar contrastul cu experiența scurtă și tensionată de la Legia pare să-l fi făcut mult mai selectiv.
Ce ar accepta acum
Antrenorul a fost clar în privința preferințelor: vede mai atractivă o carieră în afara Superligii, la un club din străinătate, decât o revenire imediată în campionatul românesc. N-a exclus complet varianta unei echipe din Superliga, dar a pus condiții greu de îndeplinit pentru majoritatea cluburilor de aici: obiective mari, participare constantă în cupele europene și, din nou, libertate tehnică deplină.
„Îmi doresc cât mai repede, dar nu în orice condiții”, a mai spus Iordănescu, care a remarcat și cât de mult s-a schimbat fotbalul din perspectiva lui, plin acum de promisiuni care rareori se mai concretizează așa cum sunt făcute inițial. Pentru un antrenor care a condus națională la un turneu final, așteptarea pare mai degrabă o strategie decât o lipsă de opțiuni.
